Stari de agregare

Solidificare

Solidificarea este fenomenul de trecere a unei substanţe din stare lichidă în stare solidă

Legile solidificării

• La presiune constantă pe toată durata solidificării temperature rămâne constantă. Temperatura la care se solidifică o substanţă se numeşte temperatură de solidificare, ea fiind o caracteristică a fiecărei substanţe.
• Temperatura de topire coincide cu cea de solidificare.
• În timpul solidificării volumul se schimbă.
• Masa unui corp nu se modifică în timpul solidificării.

În stare solidă, particulele din care este constituită apa sunt strâns unite între ele, prin forţe de atracţie puternice, fiind imobilizate în poziţii fixe unele faţă de altele, într-un aranjament compact. Distanţele dintre particule sunt mici, acestea nu se pot deplasa liber, pot însa să oscileze în jurul unei poziţii fixe. Particulele care intră în structura apei în stare solidă (gheaţa) sunt aranjate, în marea majoritate a cazurilor, într-o anumită ordine. Substanţele care prezintă această aranjare ordonată a particulelor se numesc cristaline.

Topire

Topirea este o transformare de fază, proces în care o substanţă trece din faza solidă în faza lichidă, datorită acumularii energiei în atomii sau moleculele unui corp solid. Creşterea energiei atomilor sau moleculelor conduce la distrugerea legăturilor dintre ele, fenomen ce cauzează topirea parţială sau totală a solidului. Procesul opus este solidificarea.Cantitatea de caldura necesara unitatii de masa a corpului solid pentru a se topi la temperatura de topire se numeste caldura latenta de topire.Fiecare substanta cristalina se topeste(se solidifica)la o temperatura constanta , numita temperatura de topire(de solidificare).

Vaporizare

Vaporizarea este un fenomen de transformare de fază prin care o substanţă trece din faza lichidă în faza gazoasă. Vaporizarea se poate produce în două moduri: evaporare sau fierbere.

• Evaporarea este un fenomen de vaporizare la suprafaţă, care se produce la temperaturi sub temperatura de saturaţie.
• Fierberea este un fenomen de vaporizare în masă, care se produce când toată masa lichidului ajunge la temperatura de saturaţie.

Condensare

Condensarea sau lichefierea este o tranziţie de fază de speţa I prin care un corp trece din stare gazoasă în stare lichidă. Procesul invers condensării este cel de evaporare. Condensarea se poate realiza prin răcire sau comprimare. Procesul are loc cu degajare de energie sub formă de căldură. Căldura cedată exteriorului în cursul procesului de condensare se numeşte căldură latentă de condensare.

EXTRA

Plasmă

În fizică, plasma reprezintă o stare a materiei, fiind constituită din ioni, electroni şi particule neutre (atomi sau molecule), denumite generic neutri. Poate fi considerată ca fiind un gaz total sau parţialionizat, pe ansamblu neutru din punct de vedere electric. Totuşi, este văzută ca o stare de agregare distinctă, având proprietăţi specifice. Temperatura plasmei obţinute în laborator poate lua valori diferite pentru fiecare tip de particulă constituentă. De asemenea, aprinderea plasmei depinde numeroşi parametri (concentraţie, câmp electric extern), fiind imposibilă stabilirea unei temperaturi la care are loc trecerea materiei din stare gazoasă în plasmă.

Datorită sarcinilor electrice libere plasma conduce curentul electric şi este puternic influenţată de prezenţa câmpurilor magnetice externe. În urma ciocnirilor dintre electroni şi atomi pot apărea fenomene de excitare a atomilor, urmate de emisie de radiaţie electromagnetică. Dacă frecvenţa radiaţiei emise are valori în domeniul vizibil, se pot observa fenomene luminoase. Atunci când energiaelectronilor este suficient de mare, atomii sunt ionizaţi, creându-se noi sarcini, pozitive şi negative.

Anomalii termice [TEMA LUNII NOIEMBRIE]

Administratia Nationala de Meteorologie ne-a prezentat mai multe date care cuprind anomaliile termice in luna ianuarie, de-a lungul timpului. O prima constatare: dupa anii ’80, a crescut frecventa si extinderea spatiala a valorilor ridicate de temperatura din luna ianuarie, fenomen ce poate fi atribuit incalzirii globale a climei. Temperaturile inregistrate in intervalul 1-8 ianuarie 2007 au fost peste limitele normale pentru aceasta perioada.
Mai jos sunt prezentate valori ale temperaturilor maxime zilnice, care au depasit 18sC, pe intreaga perioada de observatii disponibile pentru acest parametru:
- 1936 – in zilele de 23, 27 ianuarie, la 5 statii meteorologice, dintre care cea mai mare valoare s-a inregistrat la Giurgiu 19.8C;
- 1939 – in zilele de 9, 18, 19 ianuarie, la 7 statii meteorologice, dintre care cea mai mare valoare a fost la Caransebes 20.7 C;
- 1949 – in ziua de 20 ianuarie, la Orsova 18.5C;
- 1952 – in ziua de 28 ianuarie, la Greaca 19.0C;
- 1960 – in ziua de 29 ianuarie, la Sf. Gheorghe Delta 18.3C;
- 1984 – in ziua de 2 ianuarie, la 3 statii meteorologice, dintre care cea mai mare valoare s-a inregistrat la Rm. Sarat 21.3C;
- 1993 – in zilele de 18, 22, 23 ianuarie, la 5 statii meteorologice, dintre care cea mai mare valoare a fost la Patarlagele 20.0C;
- 1998 – in ziua de 13 ianuarie, la Curtea de Arges 18.8C;
- 1999 – in ziua de 7 ianuarie, la Voinesti 18.5C;
- 2001 – in zilele de 7, 8, 9, 29 ianuarie, la 13 statii meteorologice, dintre care cea mai mare valoare s-a inregistrat la Oravita 22.2C (record absolut lunar);
- 2002 – in zilele de 9, 29, 30, 31 ianuarie, la 28 de statii meteorologice, dintre care cea mai mare valoare s-a inregistrat la Ploiesti 20.7C.


daca aveti ceva de adaugat sau de corectat cu privire la tema lunii nu ezitati sa comentati! @Enjoy 

                                                                      by aDy

Oglinda

 O oglindă este un obiect a cărui suprafață este destul de lucioasă încât să formeze o imagine. Cele mai întâlnite tipuri de oglinzi sunt cele plane, care prezintă o suprafață plată. Oglinzile curbate sunt de asemenea folosite la vizualizarea mărită sau scăzută a imaginilor.




O oglindă care reflectă o vază
De obicei, oglinzile sunt folosite pentru întreținerea personală, decorare și arhitectură. De asemenea, sunt folosite în aparaturile științifice cum ar fi telescoapele și laserele. Sunt concepute pentru lumina vizibilă, însă în instrumentele optice acestea detectează alte lungimi de undă ale radiației electromagnetice.




Principii fizice


Oglinzile sunt elemente optice cu suprafeţe metalizate care au proprietatea de a reflecta lumina. În funcţie de forma suprafeţelor reflectătoare există mai multe tipuri de oglinzi: plane, sferice, parabolice.
Oglinzi plane
Oglinda plană este un sistem acromat cu distanţa focală infinită care are proprietatea de stigmatism. Imaginea dată de o oglindă plană este dreaptă, egală cu obiectul şi simetrică faţă de suprafaţa p2 = -p1. Suprafaţa reflectătoare se obţine prin depuneri metalice, argint, nichel, aluminiu, pe plăci de sticlă. Există două tipuri de oglinzi plane: oglinzi pentru care se metalizează suprafaţa anterioară a lamei şi oglinzi pentru care se metalizează suprafaţa posterioară.
Oglinzile cu suprafaţa reflectantă anterioară dau o imagine simetrică a obiectului în raport cu suprafaţa oglinzii. La o deplasare a oglinzii cu Δp îi corespunde o deplasare a imaginii cu o distanţă 2Δp. O rotire a oglinzii cu unghiul αproduce o rotire a razei reflectate cu unghiul 2α.
În cazul oglinzilor cu suprafaţa reflectătoare posterioară, pentru protecţia stratului de metal se foloseşte o lamă de sticlă cu feţe plan paralele. Raza de lumină suferă două refracţii şi o reflexie pe suprafaţa metalizată. Sistemul lamă - suprafaţă metalizată se comportă ca şi cum oglinda ar fi fost deplasată cu distanţa Δd:
Δd=d[1 – cos i(n² - sin²i)-1/2]
unde d este grosimea lamei iar i este unghiul de incidenţă pe suprafaţa lamei. Acest fenomen nu influenţează comportarea oglinzii. Inconvenientul pe care îl prezintă aceste oglinzi este legat de posibilitatea existenţei unor reflexii multiple în interiorul lamei de sticlă, datorită cărora apar mai multe imagini ale obiectului.
Oglinzi sferice
Oglinzile sferice sunt dioptrii sferici având o suprafaţă reflectătoare. Din acest motiv, relaţia între punctele conjugate ( obiect şi imagine) pentru o oglindă sferică în domeniul paraxial se obţine punând condiţia n’ = - n în formula fundamentală a dioptrului sferic. Se obţine relaţia:
unde R este raza de curbură a dioptrului sferic. Oglinzile sferice pot fi concave şi convexe, după cum suprafaţa reflectătoare se găseşte pe partea concavă, respectiv convexă, a suprafeţei reflectătoare.
Distanţa focală a unei oglinzi sferice este:
f = R/2.
Oglinzile sferice nu sunt sisteme stigmatice. Un stigmatism aproximativ se poate realiza doar în domeniul razelor paraxiale, raze care prezintă înclinări foarte mici în raport cu axa optică. În condiţii obişnuite oglinzile sferice prezintă aberaţii geometrice datorită cărora imaginea este distorsionată.
Oglinzi parabolice
Aceste oglinzi au secţiunea de forma unei parabole. Oglinzile parabolice prezintă stigmatism pentru fasciculele paralele de lumină, imaginea formându-se în acest caz în focarul obiect al oglinzii. Aceste oglinzi au însă dezavantajul unui astigmatism mare şi a prezenţei altor aberaţii cum ar fi coma şi curbura câmpului. Utilizarea oglinzilor în construcţia aparatelor optice este avantajoasă datorită faptului că în acest caz nu apar aberaţii cromatice.








Sper sa va placa. Astept si parerile voastre cu alte lucruri despre oglinzi ...

Auch...Test la fizica =S

Mda...Deci =] A fost groaznic...poate unora li s-a parut usor dar altora li s-a parut greu xD.
Eu una ( Anna ) am incercat sa cer ajutorul lui Mircea dar am renuntat :)) si am incercat sa fac de 1 singura :-s ... vorba Profei xD Mai bine sa iau un 5 decat un 2 =))


Astept si parerile voastre in legatura cu testul de azi !

Reguli privind postarea si relatiile cu userii de pe forum:

1. Nu injurati.
2. Nu faceti commenturi aiurea.
3. Evitati utilizarea de prea multe ori Caps Lock.
4. Have fun.

                                     by Staff

We have blog !

De curand clasa a 10-a a are blog la Fizica.multumita doamne profesoare de fizica.